“Eu nu banuiam - si nimeni nu putea intui - la ce nivel poate sa ajunga industria usoara aici, la Zalau, pe vremea cand am facut liceul de profil din oras.
Zalaul avea traditie in domeniu; de fapt pe asta s-a bazat si Uniconf cand a inceput. Ritmul in care Uniconf a progresat din punct de vedere tehnologic a fost insa foarte alert.
Altfel nici nu se putea sa ajungem la produse competitive, care pot sta acum alaturi de produse ale marcilor de renume. As spune ca in momentul de fata calitatea produselor noastre este cumva inaintea numelui si consacra in continuare brandul Uniconf.
Cand ma uit in urma, de unde am pornit, acum mi se pare o nebunie sa-mi fi propus de la inceput sa lucrez la nivelul care acum este munca mea obisnuita.
In toamna lui 2000 am venit ca simplu muncitor la masina de cusut. Dupa o luna mi s-a propus un post de maistru.
Managementul Uniconf cauta progresul in ritm alert, cum spuneam, si punea in valoare fiecare calitate a fiecarui angajat.
M-am lasat provocata si angrenata in responsabilitatea de a aduce calitate produselor. Sunt din familie de croitorese. M-am ambitionat sa vad ce pot, sa demonstrez. Dupa doi ani am venit la departamentul de creatie al Uniconf. Implementam pe linia de productie creatiile noi. Dupa un an faceam deja si prototipurile si raspundeam de tot procesul tehnologic al lenjeriei puse pe linia de productie pe care o coordonam.
Produsele sunt acum mult mai complexe, calitatea lor este de top. Bineinteles, se lucreaza pe cu totul alte masini decat cele pe care le stia industria usoara salajeana veche. Si calitatea lenjeriei - cu tot ce implica, concept, materiale, cusaturi fine - este alta”.